Tu ce fel de inteligenta ai?

Iti mai amintesti cum a fost prima data cand ai pasit in scoala? Cum a fost in ziua dinainte? Iti mai aduci aminte cum a fost prima zi de scoala a copilului tau, ce cuvinte a folosit sa-ti descrie prima experienta in clasa? Si ce impresie a avut dupa terminarea clasei intai?

Primul contact cu sistemul modern de invatamant poate fi pentru majoritatea, respingator. Fie ca suntem educatori sau profesori, fie ca suntem copii. Acest sistem incearca sa ne formeze un anumit fel de inteligenta. Suntem admisi sau respinsi dupa criterii cel putin ridicole si fara aplicabilitate in lumea reala.

Pe de-o parte, sunt si unii mai norocosi, care poseda exact tipul de inteligenta pe care acest sistem il cauta, adica linear, analitic, chiar hiperlexic. Insa, chiar si acestia realizeaza dupa ce termina scoala, ca in alte domenii sunt complet nepriceputi. Au observat ca se incurca in indeplinirea unor sarcini pe care altii le-ar finaliza in somn, desi ei se considera persoane cu un nivel decent al inteligentei.

O altfel de inteligenta

Pe de alta parte, sunt persoane care, de exemplu pot asculta motorul unei masini prin telefon pentru ca mai apoi sa-ti spuna imediat ce este in neregula cu masina respectiva. Sunt persoane cu o inteligenta spatiala foarte dezvoltata si pana si mecanicii profesionisti se intreaba cum de sunt capabili de asemenea performanta. Insa, nu demult, o astfel de persoana era considerata a fi “un ratat” la scoala, dandu-i-se teste care nu se potriveau defel cu modul in care functiona mintea lui.

Cu totii am intalnit astfel de persoane, poate si copilul nostru este una dintre ele. Si instantaneu le consideram ca fiind extrem de inteligente. Insa, din punct de vedere al sistemului de invatamant sunt inteligente intr-un fel total nepotrivit pentru sistem, intrucat acesta nu a dezvoltat modalitati de a-i testa inteligenta si a contribui la dezvoltarea sa.

Trebuie sa stim ca exista multe tipuri de inteligenta, asa cum exista diferite tipologii de personalitate. Nu exista unul singur care sa serveasca ca punct de reper pentru miliarde de oameni. Doar daca ne gandim putin la perspectiva asta, ni se pare cel putin absurda pana si noua, celor care am supravietuit acestui sistem educational.

De ce este important sa nu gandim la fel

In faza evolutionista a istoriei umanitatii era mult mai probabil ca un grup sa supravietuiasca mai mult si sa traiasca mai bine chiar, daca membrii sai vedeau lumea si ce se intampla in jurul lor in moduri diferite, cateodata total diferite.

Unii erau capabili sa construiasca unelte performante, altii sa vaneze eficient, altii sa caute urmele animalelor, altii erau capabili sa faca strategii pentru ca grupul respectiv sa supravietuiasca unei ierni lungi, altii erau buni sa spuna povesti copiilor. Aveau nevoie de aceste moduri diferite de a fi inteligent pentru a supravietui acelor vremuri deloc prietenoase.

Diferit = ……?

Insa, astazi n-ar trebui sa fie vorba despre supravietuire. Desi in lumea moderna cu totii pare ca trebuie sa ne adaptam aceleiasi conceptii care atesta ca exista un singur tip de inteligenta care functioneaza si oricine arata semnele unui alt tip de inteligenta este etichetat ca fiind diferit, ceea ce nu e deloc bine. Acesta este adevarul pe care poate unii dintre noi nu il constientizeaza pe deplin si mai ales, nu-i constientizeaza efectele pe termen lung, asupra persoanei si asupra societatii.

Cum se simte oare, un parinte care vede ca al sau copil nu respecta tiparele din clasa si face lucrurile altfel? Il incurajeaza sau il obliga sa se integreze in colectiv si sa ia note mari pentru a nu fi considerat un “outsider”? Si nici in aceasta situatie nu e vina parintelui, caci si el a crescut in acelasi sistem care ii scoleste astazi copilul.

Facem doar ce-am invatat

Felul in care suntem invatati astazi, ne indeparteaza si mai mult de scoala sau de ceeea ce ar trebui sa insemne ea. Cum am ajuns oare in momentul in care majoritatea dintre noi suntem convinsi ca cea mai buna modalitate de a ne scoli copiii este sa-i tinem inchisi in clase, in spatele unor banci in care n-au voie sa faca galagie, sa se exprime liber si sa aiba alte pareri decat majoritatea?

Si nu numai ca nu au voie, ci le sunt imputate aceste tipuri de comportamente, marginalizandu-i voit, facandu-i sa creada ca este ceva in neregula cu ei.

Astfel, daca mai stam inca un pic sa ne gandim, ajungem la concluzia ca este putin absurd sa avem astfel de cerinte cu totul nerezonabile. Pentru ca este foarte dificil pentru un copil care vede lucrurile in spatiu sau care o inteligenta muzicala iesita din comun sa se conformeze unor astfel de standarde.

Si daca un astfel de copil esueaza nu este nici pe departe vina lui. Nu este nici a profesorilor, pentru ca multi dintre ei isi doresc cu adevarat ca toti elevii lor sa performeze, vor sa-i invete modalitati creative de rezolvare a problemelor, vor sa le descopere acel ceva care ii face unici, insa le este interzis sa faca acest lucru intrucat trebuie sa urmeze programa.

Consecinte nevazute

Daca un copil pica un test de inteligenta standard, el este considerat nepotrivit din punctul de vedere al sistemului. Pericolul este ca mai tarziu acesti copii pot ajunge sa fie respinsi de societate, de comunitate si mai important, se vor instraina chiar si de ei-insisi.

Exista multe feluri diferite de inteligenta ca cea spatiala, muzicala, inteligenta kinestezica, naturalista, ecologica, creativa, senzoriala, emotionala, intuitiva si cu siguranta vor mai aparea si altele pe masura ce lumea globala evolueaza.

Si pentru a tine pasul cu evolutia si a rezolva din marile probleme cu care umanitatea se confrunta astazi, ar trebui sa acceptam existenta acestor tipuri de inteligenta si sa gasim modalitati pentru a le dezvolta. Cat mai repede cu putinta. Si incepand cu fiecare dintre noi si cu fiecare copil care este astazi integrat in sistemul de invatamant.

Share this with your friends

2 comentarii la „Tu ce fel de inteligenta ai?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *