Educația în perspectivă

România anului 2018: ţara cu cea mai mare rată de analfabeţi funcţional din UE. Wow, nu? Din generaţiile viitoare, 40% sunt analfabeţi funcţional şi social, element ce va avea un puternic impact pentru piața muncii şi pentru economie, în viitor.

Ce înseamnă analfabet social şi funcţional? O persoană care nu poate înţelege, nu se poate exprima, nu poate explica ceea ce citește, nu poate face mai mult decât operaţiuni simple, mecanice, fizice. Asta în timp ce 50% din bugetul anual pentru educaţie se duce către învăţământul universitar. Da, exact. Pare că în acest moment problema cea mai gravă nu este învăţământul universitar, ci cel primar, acolo unde se pun bazele educaţiei individului, care influenţează apoi absolut totul în comunitate şi în societate.

Cifrele spun… 

În învăţământul pre-universitar şi primar sunt 3 milioane de copii, în timp ce în universităti sunt aproximativ 500.000 de studenţi. Asta în condițiile în care, niciuna dintre aceste universități nu se mai regăsește de ceva timp în lista celor mai bune 500 de astfel de instituții de învățământ superior la nivel mondial. Deci, nu acolo ar trebui sa meargă interesul. Cel puțin pentru moment. Să luăm lucurile pe rând și să tratăm cauza, să înțelegem sursa.

În acelaşi timp, nivelurile de finanţare în educaţie în România sunt printre cele mai scăzute din Europa, la 3,1% din PIB în 2017, sub recomandarea UNESCO, între 4% – 6% din PIB.

Școlarii României sec. XXI

Populaţia şcolară din sistemul naţional de educaţie a fost în anul şcolar/universitar 2017-2018 de 3,57 milioane de elevi şi studenţi, arată datele Institutului Naţional de Statistică.

3,57 de milioane de copii care sunt educați de dascăli cu aproximativ aceeași pregătire ca cei care le-au educat părinții, cu aceleași metode, același plan de lecție și cu rezultate din ce în ce mai proaste. Putine excepții notabile în viziune și mod de predare.

3,57 de milioane de copii care au vise legate de lumea în care trăiesc, însă care se regăsesc fără abilitățile necesare pentru a-și îndeplini aceste vise. Copii care trăiesc într-o lume în care văd altceva decît ceea ce învață la școală, lume în care sunt nevoiți să facă față unor situații pentru care nu sunt pregătiți nici psihic, nici emoțional. Căci școala nu acordă nicio importanță în crearea unei discipline emoționale, nu dă atenție educării acelor aspecte care se vor transforma ulterior în acele soft skills, pe care se pune din ce în ce mai mult accent în piața muncii.

Milioane de copii care vor deveni adulți care vor da naștere altor milioane și milioane de copii care vor crede în aceleași lucruri ca părinții și bunicii lor, care vor urma aceleași tipare comportamentale pe parcursul vieții, încercând să recâștige controul pierdut cândva în copilărie. Dar, despre asta într-o altă discuție.

Sigur, poate părea generalizată această perspectivă, până când este testată prin simplul act al observației directe, al atenției conștiente. De asemenea, poate părea și foarte posibilă având în vedere situația actuală a țării noastre, pe care este absolut necesar să o putem analiza cât mai imparțial cu putință. De ce? Pentru simplul fapt că va trebui să luăm foarte multe decizii pentru noi sau pentru familiile noastre, decizii care vor trebui să fie ancorate în realitatea cotidiană în care ne desfășurăm viața.

Comparații eficiente

Datele INS mai arată că în anul şcolar 2017-2018, personalul didactic din cadrul sistemului educaţional a însumat 236.200 de indivizi. Raportul mediu dintre populaţia şcolară şi numărul cadrelor didactice a fost de 15 elevi la un dascăl. Potrivit unui raport al Băncii Mondiale, luând în considerare celebrele testări PISA, procentul elevilor români care sunt capabili să rezolve probleme complexe este de doar 2% la citire, 3,3% la matematică şi 0,7% la ştiinţe.

Program for International Student Assessment sau PISA  reprezintă un sistem international de evaluare a elevilor de 15 ani, care le măsoară performanțele în domeniile de mai sus, selectându-se un eșantion reprezentativ din fiecare țară.

În cele mai recente clasamente PISA publicate în decembrie 2016, România, pentru perspectivă, s-a clasat pe locurile 45, 49 şi 46 la matematică, ştiinţe şi citire de text, din cele 65 de state participante.

Povești de luat aminte

Când rezultaele primelor testări PISA au devenit publice și Finlanda a ieșit victorioasă, foarte mulți dascăli și-au întors privirea către această țară pentru a afla secretele sale educaționale. Ministerul Educației a creat cu această ocazie, un departament special menit să-i ajute pe străinii interesați de sistemul finlandez de educație să se familiarizeze cu metodele sale. Acest lucru s-a întâmplat în 2006. De atunci, Finalnda a rămas printre primele țări în ceea ce pivește inovația în educație.

Step buy step, but take a step

Povestea de succes a Finalndei a fost un proces încet, lung și constant, nu rezultatul unei singure măsuri administrative. Fiecare pas al acestui progres a fost făcut pe baza celui anterior, de la crearea unei structuri educaționale, inteligibilă și unificată până la restructurarea formării profesorilor.

Mulți cred că succesul sistemului educațional finlandez este calitatea dascălilor săi, care nu este neapărat un rezultat al unei culturi speciale, ci a unui sistem clar de reguli și structuri, care poate fi replicat. Nici acum în prezent, Finlanda nu se relaxează. Periodic, guvernul pregătește un plan de dezvoltare pentru educație și cercetare și-l folosesc pentru a fi siguri că sistemul lor se adaptează constant la nevoile în schimbare ale populației, dar și la cele economice. Una dintre schimbările recente a fost introducerea unei program care își propune să învețe copii cum să învețe, pentru a le dezvolta nenumărate competențe în domenii multiple.

O perspectivă mai largă

Așadar, putem observa cu ușurință diferența dintre cele două sisteme. Mulți dintre noi o simțim pe pielea noastră în fiecare zi. De fapt, este o diferență între două mentalități de popor. Putem accede, însă și noi la o astfel de dezvoltare și la astfel de rezultate. Sau ne putem inspira din diferite sisteme educaționale performante din toată lumea și-l putem crea pe-al nostru, special pentru nevoile noastre.

Însă, este un proces de durată, mai ales pentru că în acest moment, atenția oamenilor care trebuie să facă ceva în sensul ăsta este centrată pe cu totul și cu totul alte chestiuni.

Sigur, trebuie să recunoaștem că avem și noi victoriile noastre, puține, însă răsunătoare, avem copii excepționali, talentați și foarte dedicați care, din păcate nu au nicio condiție pentru a face performanță aici. Nici acum, nici prea curînd.

Așa cum avem și oameni care vor sa se implice, avem idei care pot fi implementate și care pot avea rezultate excelente. Ce nu avem? Probabil că voință și motivație.

Esențialul este..

Statisticile își au rolul lor pentru că ne arată o radiografie a situației actuale, care ne este tare utilă, însă copiii noștri…. ce spun ei? Le place la școală? Află lucruri utile, experimentează, se cunosc mai bine pe ei înșiși, îi înteleg pe cei din jurul lor mai bine? Sunt încântați, entuziasmați de ceea ce se întâmplă acolo? Sau sunt obosiți și plictisiți, sunt respectați și încurajați de mult prea puține ori, sunt ei tratați egal, li se scordă suficientă atenție nevoilor lor? Sunt copiii noștri mai fericiți pentru că merg la școală?

 

Surse: INS, www.oecd.org, worldtop20.org, pixabay.com for photo

Share this with your friends

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *